Speranta moare ultima !

Am distantat un pic totul , m-am rupt de tine pentru o vreme , si am realizat ca e mai bine asa . Speram la un nou inceput , departe de tine , impreuna cu o alta persoana care sa aprecieze felul meu de a fi , si impreuna , poate , sa ne bucuram de noi , asa cum suntem . Nu a fost usor , din minte am reusit sa mi te scot, dar nu si din inima . A ramas ceva acolo , adanc , pe care nu l-am putut alunga , care in orice moment ar putea sa-mi cuprinda bucuria temporara cu bratele alea lungi ale tristetii .. Nu sunt bucuros pentru ca ne-am distantat , ci , sunt bucuros pentru mine , ca am reusit sa traiesc fara sa-ti simt reactiile in orice mesaj pe care mi-l dadeai . Timp de o luna a fost bine , pana cand , orbit de dragostea ce inca o port pentru ea , am gresit , intrand din nou in discutii cu ea . Vorbind , si vorbind , si vorbind , incercand sa reparam unele greseli din trecut , a inceput sa-i faca placere sa vorbim . Nu ma mai implic in nici un fel , dar nici nu pot sa-mi bat joc de ea . Nu pot sa o uit , dar nici nu mai pot sa fiu ca altadata . As vrea sa fim impreuna , dar nu mai vreau sa risc . Sa lupt sau e in zadar ? Speranta moare ultima , dar uneori nu moare niciodata ..